Hidrologie

Dată: 19.09.2004

Apele de suprafaţă. Reţeaua hidrologică din judeţul Dâmboviţa aparţine la două sisteme hidrografice distincte şi anume: cel al Ialomiţei, în jumătatea de N-E, şi cel al Argeşului în jumătatea de S-V. Densitatea reţelei de râuri variază între 0,5 şi 0,8 km/km2 în zona montană, între 0,3 şi 0,5 km/km2 în zona subcarpatică şi între 0,3 şi 0,4 Km/Km2 în zona joasă.

Râul Ialomiţa izvorăşte de pe versantul sudic al masivului Bucegi şi părăseşte teritoriul judeţului în amonte de confluenţa cu râul Cricovul Dulce, având o suprafaţă de bazin de 1208 km2 şi o lungime de 132 km. Panta medie a râului pe teritoriul judeţului este de l7,5%.

Râul Argeş, ale cărui izvoare se găsesc pe versanţii sudici ai M.Făgăraş - Argeş, străbate judeţul pe o lungime de 47 km, la intrarea în judeţ având o suprafaţă de bazin de 3590 km2 şi o lungime de 130 km, iar la ieşirea din judeţ o suprafaţă de 3740 km2 şi respectiv lungimea de 177 km. Panta medie a râului pe sectorul aferent judeţului este de l,65 %.

Cel mai important afluent al Argeşului este Dâmboviţa care are la intrarea în judeţ o suprafaţă de bazin de 636 km2 şi o lungime de 67 km, iar la ieşire o suprafaţă de bazin de 1120 km2 şi o lungime de 157 km, confluenţa cu Argeşul fiind însă în afara judeţului Dâmboviţa. Interfluviul dintre Dâmboviţa şi Ialomiţa este drenat, în zona de câmpie de Colentina şi Ilfov, afluenţi ai Dâmboviţei cu care se uneşte în judeţul Giurgiu.

Un alt afluent important al râului Argeş este Sabarul, care îşi culege apele de pe teritoriul judeţului Dâmboviţa şi pe care îl părăseşte în apropierea comunei Potlogi, unde are o suprafaţă de bazin de 740 km2 şi o lungime de 65 km.

Partea de S-V a judeţului este drenată de râurile din zona superioară a bazinului Neajlov, afluent al Argeşului, cu care confluenţează în judeţul Giurgiu. Debitele medii multianuale specifice variază pe teritoriul judeţului între 20 l/s.km2 în zona înaltă a Munţilor Bucegi şi 5 l/s.km2, în zona de câmpie din sud. Debitul mediu multianual al Ialomiţei la Băleni, situat imediat în amonte de confluenţa cu Cricovul Dulce, este de 10,1 m3/s, al Argeşului, la intrarea în judeţ, de 39,5 m3/s - debit care variază nesemnificativ până la ieşire - al Dâmboviţei, la intrarea în judeţ de, 10,1 m3/s, iar la ieşire de 11,8 m3/s.

Pe râurile ale căror bazine de recepţie se află integral sau în majoritate, în zona înaltă, cum ar fi de exemplu Ialomiţa la s.h. Moroeni şi Dâmboviţa la s.h. Malu cu Flori, volumele maxime de apă pe anotimpuri se scurg obişnuit primăvara (aprilie-iunie), iar cele minime în iarna (decembrie-februarie) reprezentând în medie cca. 40 – 50 % şi, respectiv 10 – 15 % din cele anuale.

Lacurile sunt relativ slab reprezentate pe teritoriul judeţului Dâmboviţa. În câmpie, sunt amenajate o serie de iazuri şi heleştee (Nucet, Comişani, Bungetu, Băleni) de importanţă locală. În bazinul superior al Ialomiţei, în amonte de Cheile Orzei, se află lacurile de acumulare Bolboci şi Scropoasa, care deserveşte uzinele hidrocentralelor de la Doiceşti si Moreni. În zona Pucioasa există un lac de acumulare, având în aval o păstrăvărie şi funcţie turistică.

Apele subterane. Rezervele de ape subterane din cuprinsul judeţului Dâmboviţa depind de gradul de permeabilitate, cât şi de grosimea şi extensiunea rocilor care le înmagazinează. Astfel, rocile compacte din zona montană sunt în general impermeabile pentru o bună parte a munţilor Leaota şi Bucegi. Totuşi, abundenţa şi permanenţa izvoarelor dovedeşte existenţa apelor freatice, dar acestea sunt acumulate în depozitele de pantă şi de la baza versanţilor. O situaţie mai aparte prezintă conglomeratele din sinclinalul Bucegilor, care au un grad de permeabilitate mai mare faţa de depozitele constituente din jur, dar nu dau izvoare cu un debit prea mare. În zona de munte nu puten vorbi de prezenţa stratelor acvifere de adâncime.

Depozitele constituente din zona subcarpatică au diferite grade de permeabilitate, în funcţie de natura lor. Există strate acvifere locale în depozitele de pietrişuri, nisipuri şi argile din formaţiunile pliocene şi pleistocen inferioare. Trebuie să remarcăm faptul că prin înfiltrarea apelor superficiale în depozitele mio-pliocene, acestea suferă de cele mai multe ori un proces de mineralizare accentuată şi apar, sau sunt întâlnite în foraje, ca ape minerale cu importanţă mare pentru economia judeţului.

Interfluviul dintre Dâmboviţa şi Argeş, exceptând luncile celor două râuri, este alcătuit din depozite de pietrişuri şi nisipuri cu o permeabilitate bună.

În colţul sud-vestic al judeţului, la sud de lunca Argeşului, în sectorul aferent Câmpiei Găvanu-Burdea, apele freatice au condiţii foarte bune de înmagazinare, pietrişurile şi nisipurile stratelor de Frăteşti fiind prezente la o mică adâncime sub cuvertura de loess. Aceleaşi depozite cu o granulometrie foarte favorabilă înfiltraţiei şi deci cu un orizont freatic foarte bine dezvoltat se întâlnesc şi în luncile Argeşului şi Dâmboviţei pe întregul traseu din judeţ şi de pe valea Ialomiţei în avale de Pucioasa.