Rezervaţii naturale

Dată: 19.09.2004

Rezervaţia botanică Turbăria Lăptici

Suprafata = 1,23 ha; altitudinea 1470 m, la poalele muntelui Laptici

Stratul de turbă, ajuns la 1 m grosime, este străbătut de numeroase firişoare de apă multe dintre ele formându-se chiar la acest nivel; ochiurile de apă nu depaşesc 30 cm în diametru fiind invadate de muşchi şi un sediment de turboase dedesupt. Apa mlaştinei este de coloare uşor gălbuie.

Rezervaţia naturală Canionul Horoabei

Suprafaţa = 147 ha - localitatea Moroeni

Se fac cunoscute pentru importanţa speciilor floristice şi din punct de vedere paleontologic. În sudul Cheilor Peşterii la baza peretului de calcar ale Masivului Horoaba pe versantul drept al văii Ialomiţei, apare un strat de dogger. La partea lui superioară sunt calcare limonitrice ce conţin o faună similară celei din bancul cu cefalopode de la Strunga.

Rezervaţia naturală Cheile Zănoagei Mari

Suprafaţa = 210 ha - localitatea Moroeni

Rezervaţia a III-a din cadrul Bucegilor, include Cheile Tătarului, Muntele şi Cheile Zănoaga şi Cheile Orzei cu un peisaj deosebit de frumos şi specii de plante rare. Din punct de vedere fitografic această rezervaţie este cea mai importantă din întregul masiv Bucegi.

Branele şi grohotişurile de la nivelul muntelui şi pereţii cheilor mai sus menţionate, puternic însorite, adăpostesc câteva elemente specifice zonelor sud-europene, sud-meriditeraneene sau balcanice, care reprezintă rarităţi pentru flora ţării. Conservarea de-a lungul mileniilor a acestei insule de vegetaţie a fost facilitată de existenţa unui microclimat local: stânci de calcar puternic însorite şi adăpost complet împotriva curenţilor dinspre nord-est graţie poziţiei stâncilor.

Rezervaţia mai este înzestrată cu un arboret de molid pe vârful muntelui Zănoaga şi câteva exemplare de Pinus Cambra pe malul drept al Ialomiţei şi deasupra Cheilor Zănoagei Mari.

Rezervaţia naturală Cheile Urşilor

Suprafaţa = 307 ha - localitatea Moroeni

Cuprinde Peştera Urşilor din versantul stâng al văii Tătarului aflată la 1548 m altitudine.

Peştera are două ramuri situate la 40 m fiind asemănătoare (peştera numărul 1 în amonte şi peştera numărul 2 în aval). Intrările în peşteră au fost colmatate de blocuri şi grohotiş calcaros pe care s-a depus un strat nu prea gros de sol vegetal. Datorită necesităţii studiului geologic detaliat a masivului Tătaru, în 1957 cercetătorii Secţiei de paleontologie a Institutului de Speologie "Emil Racoviţă" au degajat intrările în peşteră. Dacă intrarea este discretă (de 3 m înalţime şi lată de 2,10 m) iar primii paşi se fac ghemuit imediat se intră într-o grota de 31 m lungime, 17 lăţime şi 4 m înalţime, tapetată cu stalactite parţial distruse. şi urmează un nou culoar îngust de 46 m lungime plin de bolovani.

Rezervaţia naturală Cheile Tătarului

Suprafaţa = 164 ha - localitatea Moroeni

Reţin atenţia prin fosilele ce le conţin. Pe lângă interesantele specii de plante ocrotite şi frumuseţea peisagistică reprezintă o interesantă rezervaţie geologică şi paleontologică. Stratele dogginului superior, apar pe ambii pereţi ai cheilor la baza calcarelor albe-cenuşii, masive ale malului, fiind înzestrate cu o fauna fosilă abundentă şi diversă.

Deoarece calcarul fosilier din staţiunile de la poalele Bucegilor a fost parţial exploatat ca piatră de var sau pentru pietruirea drumurilor s-a impus ocrotirea şi declararea lor ca rezervaţii paleontologice.