Viata locuitorilor judetului si-a urmat însa cursul firesc, marea problema a timpului fiind stapânirea pamântului. În general, proprietatile s-au concetrat la marii dregatori, atât cu obârsie din zona, cât si favoriti ai unuia sau altuia dintre voievozi. Biserica detinea numeroase donatii sau cumparari, în judetul Dâmbovita 25 de manastiri, inclusiv Mitropolia, având proprietati în 82 de sate.
Istoria moderna. Secolele urmatoare pot fi caracterizate ca secole de framântari sociale, o prima încercare a lui Caragea-Voda si mai apoi, a lui Alexandru Sutu de a rapi mosia orasului Târgoviste conducând la cunoscuta rascoala a târgovistenilor din 1820, care au trimis o delegatie numeroasa la Bucuresti "cu rogojini pe cap si cu jalba la protap".
Revolta din 1821 condusa de Tudor Vladimirescu, a gasit numerosi aderenti, care s-au înrolat voluntar sub steagul sau. Dupa marsul victorios asupra Capitalei, au urmat moartea domnului Tudor si jefuirea tinutului, episodul de la Manastirea Nucet si ruinarea Curtii Domnesti nefiind singulare.
Înlaturarea regimului fanariot si restabilirea domniilor pamântene si mai ales desfiintarea monopolului turcesc în 1829, au creat conditii de revitalizare a vietii judetului. Prin desfiintarea raialei Giurgiului si integrarea ei în administrarea tarii, târgul Gaesti cu cele 15 sate vecine au intrat în administratia judetului Dâmbovita, largindu-se astfel baza cerealiera de aprovizionare a orasului Târgoviste si a satelor dinspre munte.
Revolutia de la 1848 a antrenat multe personalitati publice de o parte sau de alta, dar si mari mase de cetateni atât din mediul rural, cât si din mediul urban, cu precadere intelectuali si tarani doritori de pamânt, cca. 40000 de dâmboviteni aflându-se la marginea orasului Bucuresti în ziua masacrului din Dealul Spirii, fiind siliti cu forta a se întoarce acasa fara a lupta cu turcii.
Actiunile unioniste au fost larg sprijinite, în timpul pregatirilor pentru alegerea deputatilor în Divanul ad-hoc, când judetul a fost vizitat de reprezentantii Sardiniei, Frantei si Angliei, târgovistenii, ca de altfel toti locuitorii satelor dâmbovitene pe unde au trecut, întâmpinându-i cu puternice manifestari de simpatie, agitatiile fiind atât de puternice încât caimacania a fost silita sa dea peste 30 de ordine cu caracter represiv de teama unei revolte.
În acelasi entuziasm au fost aprobate în unanimitate reformele lui Cuza, îndeosebi reforma agrara. Din totalul populatiei de cca. 138.693 suflete, cca. o sesime a fost împroprietarita (22.846 clacasi), fiind împartite 156.722 pogoane.
În 1877, dâmbovitenii si-au dat si ei tributul de sânge luptei pentru independenta, ostasii încadrati în regimentele 3 linie, 7 dorobanti si 3, 4 si 7 calarasi, participând la luptele din zona Grivita si Plevna, populatia donând însemnate cantitati de bani, materiale si produse, cu mult peste cererile oficiale.
Ca întreaga tara si judetul Dâmbovita a raspuns cu entuziasm la chemarea lansata de guvernul liberal pentru întregirea hotarelor tarii, fiii sai participând, în primul razboi mondial, la memorabilele lupte din Moldova, înrolati în deja celebrul Regiment 22 infanterie, prezent în înclestarile de la Marasti, Marasesti si Oituz, marturie stând cele 118 morminte care le glorifica faptele de arme.
A doua conflagratie mondiala si-a facut simtita prezenta în judetul Dâmbovita , prin deosebite si de multe ori anonime fapte de vitejie, momentul întoarcerii armelor creând prilejul desfasurarii unor importante lupte, în urma carora fiind capturati peste 3000 de soldati germani si mari cantitati de arme si munitii, trupele participând apoi atât la eliberarea altor zone ale tarii cât si teritorii învecinate (regimentul 2 care de lupta Târgoviste ajungând pâna în Austria si Cehoslovacia.
Regimul comunist constituie o perioada trista în îstoria judetului. Intentia marturisita de a se revitaliza drept a doua capitala Târgovistea, nu s-a tradus în cresterea efortului investitional, în conservarea numeroaselor vestigii ale trecutului, ci cât mai mult în martirizarea unor strazi si imobile valoroase. Sub senilele buldozerelor au cazut lacasuri memorabile si vechi case boieresti, fiind nimicita o buna parte din mostenirea lasata de înaintasii nostri.